Frica vine din necunoaștere

În viață nimeni nu știe viitorul, ce va fi în următoarea clipă, mâine.

E ca și cum, în fiecare moment ești într-o anumită cameră unde se petrece ceva anume, dacă e de bine vrei să mai stai, dacă e de rău vrei să părăsești repede acea încăpere.

Și înr-un caz și-n altul, camera are uși, multe uși. Câteodată mii, milioane de uși, sau chiar mult mai multe. În alte camere 2, 3 sau chiar una singură. Așadar, în fiecare moment din viață poți alege pe care ușă poți continua.

Când nu știi ce-i în camera următoare, e și tentant dar totodată e prezent și sentimentul de teamă, neîncredere.

Poți afla de la alții ce-i dincolo, iar încrederea pe care o capeți să apeși pe clanță e în directă legătură cu încrederea pe care o ai în cel care îți oferă informația. Adică, pe fiecare ușă este pusă o etichetă care spune ce-i dincolo de ea. Adică știi, cumva, dar totuși rămâne prezentă acea stare de atenție preventivă, „exagerată”. Acum doar știi, nu ai trăit. Îndoiala persistă, până când afli „pe propria-ți piele”, când ai intrat în cameră, trăiești experiența noii camere. Deja ai ales. Deja ai trăit și nimeni nu-ți mai poate schimba adevărul. Acum ai ajuns în alt moment, în altă cameră, unde sunt alte uși, alte alegeri.

Cu alte cuvinte nu e suficientă cunoașterea. Doar trăirea, experiența directă îți aduce confirmarea.

Pe dealtă parte, mintea e cea care, crede că știe „sigur”. Dar mintea se păcălește singură, deoarece capacitatea acesteia de a cunoaște e limitată, dar ea nu va recunoaște niciodată asta. Și cu toate acestea toată lumea vede că, clipă de clipă, cunoaștem ceva nou, descoperim noi lucruri, fenomene, plante, specii de viețuitoare, fenomene, particule .....

Așadar, atât timp cât suntem angrenați în viață pe acest pământ, vom avea doar frânturi din cunoașterea infinită.

Unii nici nu vor să iasă din camera unde se simt bine. Refuză alte uși, alegându-le doar pe cele așa-zis sigure.

Dar avem și o veste bună. Cineva știe în avans ce se află în toate camerele, ce este după fiecare ușă ! Și fiecare dintre noi are contact nemijlocit cu acel cineva. Fiecare dintre noi, câteodată, când (ne) permitem, putem auzi vocea și cel mai adesea simți răspunsul acestuia în momentul anterior alegerilor noastre. Acesta e sufletul. sinele nostru, vocea interioară, intuiția .... spuneți-i cum vreți. Se pare că el știe mai bine ce turnură va avea fiecare alegere pe care o inițiezi. Din acest motiv ești plin de încredere sau din contra ai o mică, insesizabilă, fărâmă de îndoială atunci când vrei să faci o alegere. Câteodată, stările de euforie, exuberanță sau de neîncredere sunt la cote maxime. Sunt momentele cheie din viață când sufletul se implică puternic. Alegerea din acel moment are importanță deosebită în drumul vieții tale.

Sunt multe avantaje pentru viața ta, atunci când îi permiți sufletului tău să fie prezent.

Dar cum poți să intri în contact cu el?

Bineînțeles că societatea, educația nu-ți va preda nici un curs despre această oportunitate, ba chiar te va păcăli în diferite moduri. Îți va oferi informații 99,99 % false pentru că dacă ar deține adevăratele informații ai ști și ai și avea contactul nemijlocit cu sinele tău.

Toți te vor îndemna să cauți undeva (în exterior) cuoașterea, calea. Societatea, tradițiile, regulile ... cu toții se vor mjlocitori în iluminarea ta. Ai să spui că și eu fac aceșți lucru. Și ai dreptul de a face această asociere. Dar mă străduiesc să nu fac asta.

Toți înțelepții au spus că poți asculta vocea interioară, sau poți intra în legătură directă cu sulfetul tău atunci când iei o pauză, faci liniște și îți permiți să asculți această voce ce vine din „interiorul” tău, să-i simți prezența și să afli năzuințele sale.

Pentru asta gălăgia societății nu-ți este de nici un folos, ea doar te va împiedica în acest demers. Asta nu înseamnă să te retragi în pădure, în vârf de munte. Înțelepții ne arată că poți fi una cu sufletul tău și aici, în viața ta socială, doar să îți permiți să ai aceste clipe de liniște, de introspecție. Cu cât mai des cu atât mai repede și mai profundă va fi această conexiune.

La final, să ne reamintim că sufletul știe, are cunoașterea căii potrivite pentru fiecare, în această viață. Știe și deține cheia menirii pentru care am venit aici.

Sigur îmi doresc și eu să știu și să urmez CALEA MEA. Tu, CALEA TA?