Când am dreptul să aleg

În urmă cu ~ 20 de ani, mi-am pus multe întrebări despre știința medicală, medicamente, antibiotice, proceduri….Tiparul meu este de a pune mai întâi sub semnul întrebării orice apare nou și “extraordinar” de benefic.

Dar, iată ce scoate la iveală presa acum: se pare ca mult controversatul vaccin HPV nu e chiar un “must have”. Și iată cu subiect și predicat….detalii interesante….( pe care le puteți găsi și singuri), dealtfel:

După aproape 20 de ani în care vaccinul HPV a fost împins agresiv în politici publice, Centers for Disease Control and Prevention anunță, prin ACIP, o reevaluare completă: siguranță, eficacitate, dozaj și impact pe termen lung.

Adică exact acele lucruri considerate până ieri „închise definitiv”.

“Un studiu apărut în martie 2024, citat de The Epoch Times, arăta că vaccinul tetravalent împotriva papilomavirusului uman (qHPV) poate crește riscul de a dezvolta mai multe boli autoimune.”( active news)

Ce a declanșat brusc nevoia de revizuire? Date noi. Inclusiv un studiu publicat în martie 2024 în revista Vaccine, realizat pe adolescente din Columbia, care indică un risc de 4,4 ori mai mare de artrită reumatoidă la fetele vaccinate față de cele nevaccinate. Un detaliu incomod, dar aparent suficient de serios încât să nu mai poată fi ignorat.

Ca urmare, ACIP a creat un nou grup de lucru, coordonat de profesorul Retsef Levi de la Massachusetts Institute of Technology, cunoscut pentru pozițiile sale critice privind lipsa monitorizării pe termen lung și opacitatea din jurul politicilor vaccinale. Se pare că scepticismul devine acceptabil… cu întârziere.

Interesant este că, timp de două decenii, strategia oficială nu a presupus nicio reevaluare reală a ipotezelor inițiale, ci doar extinderea recomandărilor și consolidarea mesajului unic. Asta în condițiile în care regulamentele interne prevăd că fiecare vaccin ar trebui revizuit complet la cel mult 7 ani. Regulă bifată pe hârtie, probabil.

Abia în decembrie 2025, CDC solicită explicit o analiză cumulativă bazată pe utilizarea din viața reală, nu doar pe studiile de autorizare. După 20 de ani de administrare pe scară largă. Mai bine târziu decât niciodată – deși pentru unii, „târziu” are consecințe ireversibile.

În acest context, apare tot mai des o întrebare pe care discursul oficial a evitat-o sistematic: ce se întâmplă cu fertilitatea pe termen lung?

Efectele asupra sistemului imun, corelațiile cu bolile autoimune și impactul asupra organismului feminin nu mai pot fi tratate ca simple coincidențe.

Pentru unii, ideea că infertilitatea feminină ar putea fi un „efect colateral” tolerat – sau chiar convenabil – intră în zona teoriilor „oculte”. Pentru alții, devine o ipoteză logică, într-o lume în care reducerea populației este chiar un obiectiv discutat deschis în anumite cercuri.

Concluzia articolului citat este clară: vaccinul HPV a ieșit, în sfârșit, din zona intangibilă. Siguranța și raportul risc–beneficiu sunt puse sub lupă după două decenii de aplicare neîntreruptă.

Concluzia personală rămâne la latitudinea fiecăruia.

Dar e greu de ignorat faptul că întrebările „interzise” de ieri devin temă oficială abia azi.

Rămâne de văzut cum reevaluăm știința de ieri vis-a vis de realitatea de azi.

Dacă ai capacitatea de a gândi dincolo de sloganuri, fii atentă la ce ți se propune și pune la îndoială înainte de a lua decizii.

Eu sunt fericită ca am dat perdeaua la o parte încă de acum 20 de ani și am ales să cercetez serios înainte de a lua o decizie de care depind poate sănătatea mea și a familiei mele. Cu alte cuvinte nu înghit orice mi se servește pe post de “prăjitură”.

E dreptul meu de a decide, ca și al tău, dealtfel. Avem cu toții libertatea de a alege.

Voi cum procedați?

Distribuie și pentru prietenii tăi care au nevoie de curaj să scoată capul din nisip.