Cu toții ne vrem binele

Rugăciunea...

Să recunoaștem că toți vrem binele, toți ne vrem binele.

De exemplu ești sportiv, știi că locul 1 este unul singurr. Și te rogi să-l ocupi tu. Nimeni altcineva. Tu.

Dar sunt alți câțiva care își doresc asta. Fiecare dintre aceștia vrea locul 1! Ei îl vor pentru sine!

Astfel, toți se roagă. Și tu te rogi cu ardoare și credință puternică și ei se roagă la fel. De fapt nu ai de unde ști ”greutatea” credinței și ardorii fiecăruia dintre cei implicați. Așadar cine va ajunge pe locul 1?

Cui îi va fi ascultată ruga mai degrabă?

Mulți vor spune: „necunoscute sunt căile Domnului” și sunt de acord că (încă) nu ne sunt cunoscute căile Lui.

Dar revenind la rugăciune. Ce ne facem să credem că ea ne va aduce lucrul dorit?

Câți oameni (dacă nu cumva toți - da, pot fi și excepții) nu-și doresc să fie bogați, sau să aibă sănătate, sau .... ? Câte nu-și doresc oamenii. Dar câți ating lucrul dorit?

O parte din oameni nu se roagă niciodată și au....

Alții se roagă și sunt în cea mai cruntă sărăcie...

Ce aspecte meritorii te fac bogat sau sărac? Ce dorințe interioare te duc pe o cale sau pe alta?

Ideea este de fapt: ce este rugăciunea? Și ... în realitate o folosim pe o direcție bună? Crezi că e bună direcția? Atunci de ce nu toate sunt așa cum ți-ai dorit? Sau punctual, de ce trebuie să te rogi ca să ai dacă ce ai primit trebuie ”schimbat”? Astfel, cine a gresit că ți-a dat și de fapt nu ți-a dat ce vrei tu?

Care o fi rugăciunea potrivită? Există o astfel de rugăciune, care să producă realitatea dorită?

O fi rugăciunea de mulțumire? Pentru ce ai și cu ce ai. Dacă ești mulțumit de ce ai, îți mai dorești să schimbi ce ai?

Și dacă vorba asta ”Nemulțumitului i se ia darul.” este adevărată, nu devine singura rugăciune rentabilă, cea de mulțumire?

Când soliciți să ai altceva, nu cumva, în mod subtil, arăți că nu ești mulțumit de ceea ce ai?

Și vorba asta auzită de prea multe ori și din prea multe guri: „Doamne-ajută.”, nu cumva arată că suntem nemulțumiți de ceea ce avem? Ca și cum am considera că El nu ne ajută și-i reamintim, sau că nu ne-ajută suficient, de suntem în ”mocirla asta” (că doar noi am creat-o, nu?!).

Vorba asta: „Cere și ți se va da.” este adevărată dacă nu ceri , ci iei. Nimeni nu-ți dă ceva decât dacă ți se cuvine, iar dacă nu ești vrednic de a primi asta nu se cheamă cumva hoție sau tâlhărie?

Dar dacă meriți , de ce să ceri? Primești oricum, pentru că meriți.

Și atunci de ce cerem, sau cu alte cuvinte de ce ne rugăm?

Rugăciunea ...