A venit timpul să ne descoperim propriile capacități

A venit timpul să ne descoperim propriile capacități. Lumea a ajuns în momentul optim pentru asta. Lumea a pășit de-a lungul istoriei, pe nesimțite, câtre această variantă a sa, azi, una aproape miraculoasă. Cu răbdare și tenacitate, mama natură a creat mediul perfect pentru asta. Și ... își împinge puii către marginea cuibului. A venit momentul să ne luăm zborul ... fiecare dintre noi.

Nu există altă variantă. Sau, există? Da, sigur, poți să dormi în continuare, să visezi frumos.

Venim într-o lume imperfectă, unde ne pregătim ca să mergem într-o lume ... perfectă.

„Omul a fost creat după chipul și asemănarea Domnului.”

„Creația Lui este prefectă, după cum și El este.”

Cu alte cuvinte El ne-a înzestrat cu tot ceea ce ne face să fim așa cum suntem.

Faptul că nu apreciem asta, a generat un alt îndemn „vechi”: „Cunoaște-te pe tine însuți.”

Fiind sinceri cu noi înșine, e evident că nu știm cine suntem.

Când te-ai născut ai fost destinat să fii așa cum spun citatele de mai sus. Dar societatea a vrut să fii altfel, creionat după vrerea sa, iar mai târziu, ai uitat de tine!

Și cu toate astea, ai vrut dintotdeauna să afli cine ești cu adevărat. Iar această căutare a fost prezentă în viața ta când ai fost tu cu tine însuți, atunci când s-a așternut liniștea peste tine, peste clipele unice de introspecție peste care s-au cernut întrebări profunde cu sinele tău.

Cu toții am avut astfel de momente, în care ”am auzit” cum ne șoptește sufletul, sinele propriu.

Și cu toate acestea, mergem înainte pe drumul pe care ne-a „obligat” societatea, câutând în exterior „adevărul”, oriunde altundeva, numai în noi înșine nu.

Amendament 1: Lumea (universul - natura) și societatea sunt două aspecte care se întrepătrund. Totuși, societatea este partea minusculă a lumii care tinde să crească să acapareze și să controleze lumea/ universul. Ceea ce e de la început sortit eșecului. Ceva limitat nu va putea îngloba infinitul.

Capacitățile noastre „ascunse”, știute de sufletul nostru

Să vedem.

Avem fiecare dintre noi propriile capacități, înzestrări unice, unele dintre acestea neștiute, nedescoperite (încă), „ascunse” de „obligațiile” sociale, familiale, tradiții, credințe, principii - toate impuse de „trebuie”. Omul a primit fără să vrea toate acestea, le-a acceptat și apoi le-a simțit din ce în ce mai pronunțat ca pe o povară ce vine din exterior. Din acest motiv omul este permanent nemulțumit și vrea mai mult și mai mult, poate se umple golul nerealizării de sine.

Omul nu se simte astfel împlinit, nu și-a găsit încă înzestrările sale unice.

Amendament 2: Într-o perioadă extrem de scurtă, cât ține o viață de om, o minte care nu-și vede limitările vrea să creadă că ea le știe pe toate. Și cu toate acestea, cu ajutorul minții, omul poate să se ridice din necunoaștere, din ignoranță. Deci omul, nu mintea.

Logic, mintea e doar un instrument iar lumea, în prezent, a făurit și pune la dispoziție decorurile pentru ca omul să înțeleagă acest lucru și îi permite să se folosească de acest instrument extrem de puternic - mintea umană.

Atât societatea cât și natura își au fiecare legile lor proprii. Legile naturii sunt firești, sunt pentru binele nostru, le urmăm de la sine. Când ne opunem lor, apar legile societății care sunt punitive, sunt „pentru binele societății”.

Vine timpul să ne căutăm, să ne descoperim propriile capacități, cu ce am fost înzestrați de Tatăl nostru.

Venind de la El, aceste înzestrări sunt de elogiat și să credem că sunt cu adevărat cele mai valoroase unelte pe care trebuie să le folosim în viața noastră. Și astfel ne vom împlini menirea, pentru că dacă VOM CREDE în propriile noastre capacități / înzestrări, vom crede în EL și deci și în noi înșine și se va implini și spusa: ”După credința voastră fie vouă.” sau „După credința voastră vi se va da.”